Don’t wake me up when september ends
Deocamdata am speranta ca se imbunatateste vremea si ca pot sa ma mai mint ca e vara. Vreau s-o mai lungesc un pic…Asta pentru ca mi-a placut prea mult. Nu degeaba in ultimele 2 zile de august am plecat in excursie. Din cate imi amintesc, inainte nu stiam care e anotimpul meu preferat, il schimbam in functie de dispozitie. Asta pentru ca fiecare avea minusuri si plusuri. E si normal, orice lucru, orice fiinta are.
Primavara totul renaste, vara e vacanta si soare, toamna cu fructele, ploile si starile ei, iarna cu zapada si bataie cu bulgari, si sarbatori multe 
. Fiecare anotimp are frumusetile lui.
Vara imi displacea in momentul in care simteam ca intru in rutina si ca dorm prea mult, ca toata lumea e plecata si eu stau acasa. Si atunci vroiam sa se grabeasca toamna, pentru ca nu puteam sa ma bucur cum trebuie de vara. Apoi regretam, pentru ca nu stiam ce bine era in vacanta . Si…
Anul asta nu a mai fost asa. Deloc. Absolut deloc. Nu am vrut niciodata sa se grabeasca toamna…Acum chiar s-a grabit. Si odata cu ea, parca si starile mele de spirit capata culori tomnatice. O sa-mi propun sa fiu mai putin melancolica si sa rad mai des. Pentru ca e asa de bine cand rad si cand nu simt trecerea timpului. Si apoi ma minunez ca vin alte zile, alte saptamani, alte luni, alti ani cand eu nici nu am apucat sa-i savurez pe ceilalti pana la ultima picatura. Pentru ca MAI VROIAM. Macar putin.
Vine clasa a 12-a. O sa-mi fac asa o lista…Cambridge macar a trecut. Avem de organizat un miss, de facut atestate, de dat competente si bac. Apoi admiteri. (Parca ziceam ca fac si eu scoala aia de soferi) Pare a fi cel mai “ocupat” an de pana acum. Si ce daca? Daca m-am implicat si m-am bagat in “n” lucruri pana acum, nu as putea sa fac fata celui mai aglomerat an scolar? Pentru ca mie asa imi place, sa nu ma plictisesc niciodata. Adrenalina, emotie cat cuprinde. Nu doar pentru ca asa m-am obisnuit, ci se pare ca si asa imi place mie viata. Ma intrebam uneori daca ajung la batranete la cum ma stiu acum 
). Eh, hai sa nu fim pesimisti. Pentru ca nu mai vreau sa privesc lumea cu ochi tristi.
Si continui sa visez. Visez toata ziua. Noaptea nici nu mai incape vorba. Sa ma apuc si eu sa mai recapitulez ceva, asta ziceam de mult. O sa fac si asta pana la urma, n-am incotro. Nu vreau sa bata bacalaureatul la usa fara sa fiu gata . Nu mai e vorba de clopotei de inceput de an scolar, se aude ca incepem in forta. Si sunt sigura ca tot o s-o lungim pana ne dau orarul, pana facem rost de manuale, pana scapam de cele vechi. Macar avem liceu nou de anul trecut, face si el un anisor de la deschidere.
Parca mai ieri eram boboaca. Si o sa fiu si maine boboaca (la facultate ). Azi rememorez clipele de bobocie si meditez la momentele de bobocie care vor urma. Si…ma apuc de treaba, gata, ca cine tace si face e mai castigat . (deja am exagerat cu )
