Stop. Rewind. Play

Well, inca unul din lucrurile de care m-am convins vacanta asta e ca multe lucruri pot interveni atunci cand nu te astepti, deci nu e bine sa fii sigur de nimic. E suficient sa speri ca totul o sa mearga frumos. Trecand peste faptul ca “ma oftic la culme” ca am pierdut jumate de tabara folk, pot sa spun ca am dat peste oameni minunati si talentati, cu care m-am imprietenit si pe care abia astept sa-i vad si la anu’ . Si nu ma supar daca-i revad cat mai curand. Depinde la ce festivaluri folk ne mai ducem (asta presupune sa ma tin serios de treaba :”>).

Alaltaieri s-a implinit un an de cand mi-am luat prima chitara. Again, nu-mi vine sa cred ce repede trece timpul. Ar trebui sa cinstesc stand toata ziulica exersand la chitara, pentru ca stiu ca-mi prinde bine, si nu imi mai e mila de degetele mele ).

Desi nu s-a terminat inca, vara asta a fost frumoasa din toate punctele de vedere. Momentele de plictiseala au fost rare, m-am plimbat si mi-am facut multi prieteni noi. Sper ca nu cer prea mult daca imi doresc sa mai am parte de astfel de clipe frumoase. Am petrecut si mult timp departe de familie, asta asa ca un fel de test pentru studentie. Desi incerc sa imi conturez un drum, nu sunt prea sigura de toate detaliile. Vine un an mai greu, dar o sa-i fac fata, asta daca o sa ma tin frumusel de treaba.

Si nu in ultimul rand, de fiecare data astept o ocazie care sa ma scoata din banalitate, precum ziua de marti in care ne-am dus cativa colegi la cinema in Craiova sa vedem Inception , sau genul de sleepovere cu best friends. Why not? E inca vara…