Another point of view. About life.

Viata e o mare involburata … E o bestie, o fiara salbatica, isi devoreaza fiecare prada.

E o mare involburata…caci incearca sa ne mentina pe toti la linia de plutire. Nu esti niciodata prea sus ca sa nu mai cazi…si niciodata prea jos ca sa nu urci. Pentru ca asa e viata. E totul prea ciudat pentru mine, pentru ca numai ea are cateva legi scrise, iar restul sunt toate la voia intamplarii. Da, are si ea legile ei, insa pana la urma totul se bazeaza numai pe “cum o da Domnul”.

Nu poti sa fii tot timpul fericit. Nu poti sa fii tot timpul trist. Daca esti prea fericit pentru prea mult timp, o sa uiti sa apreciezi. Daca esti prea trist pentru prea mult timp, nu o sa mai pretuiesti momentele frumoase, o sa ti se para totul lipsit de sens.

Si uite ca, pana la urma, viata e decat o balanta care e inca neechilibrata. Cand ne-am nascut, ne-am aruncat din cer asa de tare incat ei i-a fost greu sa ne intampine. Acum este inca dezechilibrata, se tot balanseaza pentru ca inca este traumatizata de impactul loviturii noastre. Si se va balansa pana ne vom gasi linistea, cand va deveni in cele din urma, echilibrata. Dar daca nu ne vom gasi linistea? Eu sper ca da. Ce rost sa te arunci pe talerele vietii fara sa realizezi echilibrul lor?

Poate ca, daca viata nu s-ar balansa niciodata, nu am mai trai. Am fi pur si simplu niste etaloane. Si altii s-ar folosi de noi pentru a-si echilibra ei viata.

Mai bine ca fiecare sa aiba balanta lui…