Arhiva pentru septembrie, 2008

Traiasca tineretul…

Posted in Uncategorized cu etichete , on septembrie 28, 2008 by ralukm92

Azi cand ne plimbam prin parc, ne-am intalnit cu un mos cu care nu aveam nicio legatura (evident) si care ne-a spus: “Traiasca tineretul ! Ce bine va sta!”. Foarte simpatic batranelul :) . El(my bf) a crezut ca intentia lui a fost una de a ne lua peste picior, ironizand totul. Mie nu mi s-a parut asa. Parca a spus-o prea cu voie buna. Si asta ma face sa ma gandesc la diferenta de caracter dintre oamenii in varsta.

Adica aici vroiam sa ajung. Care e schimbarea adusa celor de pe vremea “lu’ Ceausescu”…

Am mai avut odata o intalnire cu o doamna in varsta pe strada, care trecea pe langa noi cand ne oprisem sa ne pupam si ne-a spus dumneaei ca pasamite ne vede in fiecare zi cand se duce la servici, ca noi nu respectam nustiuce lege, in care zice ca n-avem voie sa avem astfel de manifestari “intime” pe strada si ca ne poate reclama…si ne-a facut un ditamai tam-tamu’. Ahh, cred ca am avut traume ceva timp dupa ce dadusem peste babuta asta.

Se constata faptul ca unii dintre batrani sunt inca ramasi cu mentalitate comunista. Nu am zis ca sunt pro libertate absoluta, caci stim cu totii ca daca nu exista reguli, ar exista un dezechilibru. Stim ca nu e bine nici intr-o parte, nici in cealalta, acum, in ziua de azi, e bine sa fii moderat.

Dar exista si batrani simpatici. Desi poate sunt luati drept senili sau nebuni. Nu stiu ce sa zic…Cert e ca prefer un batranel simpatic decat o baba comunista. Peripetii cu babute am avut destule la viata mea, cele mai multe se petreceau cand eram prin generala. Si cele mai multe se petreceau pe motiv ca aveam o pofta si nu ne puteam abtine sa nu luam niste fructe (fie ele corcoduse, mere, pere, caise, cirese, visine etc.) din unii copaci de pe langa blocuri. Bine, poate ne mai intindeam mana si cand treceam pe langa o casa cu copaci cu ramurele iesite la vedere, pline cu fructe :) . Dar eram copii. Timpul ne schimba. Si atunci aveam o groaza de scandaluri cu batraneii “posesori”. Da’ de unde, ca de multe ori era o plantatie publica :( . Doar nu au pus sarma ghimpata acolo si un avertisment “Nu atingeti!”. Din moment ce un copac este plantat pe langa un bloc, fara garduri inalte sau mai stiu eu ce imprejmuiri, nu mi se pare ilegal sa iau si eu un fruct acolo… Si eu am copac in fata blocului si poate ca aveam momente cand le atrageam unora atentia, dar asta doar pentru ca rupeau crengile. Si acum nu le mai zic nimic…Stiu cum e sa fii copil.

Problema e ca apare o diferenta in gandire intre generatia de astazi si cea de ieri. Da…Ar trebui ca voi, batranilor in primul rand, si voi adultilor, sa incercati sa ne intelegeti, caci noi am crescut in alte conditii. Si daca nu va convine ceva la noi, nu e neaparat vina noastra. Cred ca trebuie ca un copil sa fie indrumat continuu, si trebuie sa ai mare rabdare cu el. Mie mi-e frica sa am copii :) )). Nu-mi pot imagina asa ceva. Doamne, ma infioara gandul asta. Sunt eu inca un copil, ce-i drept. Si nu vreau sa ma vad parinte inca. Desi poate ma mai gandesc la asta, incerc sa-mi imaginez. Dar nu pot sa-mi dau seama ce inseamna cu adevarat asta.

Oricum, m-am cam pus pe ganduri. Lumea nu e chiar asa de rea. Mereu trebuie sa vezi fiecare parte din INTREG. Daca generalizezi, nu obtii nimic. Poate decat amagire. Cand vrei sa faci ceva, trebuie sa aplici asta si la nivel personal. Nu te astepta sa ai aceleasi rezultate daca privesti ca ansamblu un grup fata de a te lega personal de fiecare in parte. De exemplu, daca profa zice ca te controleaza pe tine si pe alti cativa colegi neaparat data viitoare, iti vei face tema poate de frica. Si nu mai e acelasi lucru ca si cand ar fi zis tuturor copiilor ca ii va controla…Asa-i?
Cand te pomeneste lumea, conteaza mai mult pentru tine.

Si de ce sa judecam, cand putem sa observam partile frumoase?

Traiasca tineretul, da, pentru ca acum de noi depinde totul. Si probabil sunteti constienti ca avem nevoie de ajutorul vostru, de sprijinul vostru, NU DE CRITICILE VOASTRE. Daca nu sunteti inca constienti, deschideti bine ochii. Sunteti “cu experienta de viata” si ar trebui sa fiti intelegatori, caci si voi ati fost candva copii. Si sa te sustina cineva este mare lucru..

E toamna…

Posted in Uncategorized cu etichete , on septembrie 27, 2008 by ralukm92

Here we go again…

Sunt mai mult sau mai putin prinsa in miscarea asta de revolutie a Pamantului ;;)…well, cine ma intelege si pe mine? Mai exact, a venit toamna…si trebuie eu sa fiu putin cam melancolica…

A trecut un an…

A trecut vara…

M-am schimbat. Ma vad in ochii mei altfel decat odinioara. Si intr-un fel, tot eu sunt. Dar ma uit in oglinda si vad un copil care a muscat din partea “stricata” a vietii, si acum vrea sa scuipe si sa taie partea aia, bucurandu-se in continuare de cea dulce si frageda. Mda…sunt un copil care s-a maturizat putin cate putin…si care nu vrea s-o mai faca. Parca nu vreau sa mai cresc. Vreau sa raman tot eu, vreau sa ma bucur de copilaria mea care nu mai exista. Simt asa, o teama de viata. Vreau sa nu sufar, vreau sa nu intru intr-o rutina mai mare decat asta in care sunt… Vreau sa nu fiu impovarata de probleme… Vreau sa nu-mi fac atatea griji…Vreau sa nu ma mai gandesc la viitorul meu.

Ah, e toamna iar…Si ploua. Si e frig. Si ma simt putin coplesita de asta. Cand eram in vacanta, parca vroiam sa inceapa toamna. Ma plictisisem, nu plecasem nicaieri (si asta tot din ambitia mea prosteasca), si vroiam sa vina scoala doar ca sa am ce face. Si uite ca acum parca imi pare rau. V-am mai spus asta…Asa sunt eu. Vreau sa vina scoala in plina vacanta si apoi regret. Cred ca asa a fost mereu, cu exceptia anului trecut. Si incep iar sa fiu melancolica…

Parca ma simt din ce in ce mai mica. Si mai neinsemnata. Si parca as vrea sa ma conving pe mine insami ca nu e asa. Sunt si eu o persoana speciala… sa zicem. Dar la ce folos? Cu totii trecem prin viata. Si ne schimbam intr-un fel sau altul, chiar daca nu ne dam seama.

Vreau sa ma bucur iar. Vreau, de fapt, sa fac ceva neobisnuit, sa ma bucur de clipele astea de acum, cat am timp. Vreau sa simt ca nu imbatranesc. “Nu-i lasati sa ma ia!” mda :) ))…acu’ ziceti ca sunt nebuna. Nu vreau sa ma maturizez. Pur si simplu. Parca vreau sa nu ma trezesc la realitate. Eu sunt mult prea sensibila si mult prea visatoare. Si o lovitura m-ar face sa cad de pe piscul cel mai inalt…Si daca voi cadea, va fi rau de tot. Cred. Pentru ca nu pot sa-mi inchipui altceva…Pentru ca ma stiu. Si incerc de una singura sa ma imbarbatez. Sa-mi dau curaj. Sa fiu mai indiferenta, sa ma doara mai putin si sa fiu rece…Rece ca vremea de afara :) ).

E o stare foarte ciudata…Asta pentru ca sunt confuza. Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu prea multe in general, pentru ca nu pot fi sigura de nimic si de nimeni, nu mai stiu ce vor ceilalti de la mine. Parca in adancul meu sunt un emoid. Nu vroiam sa zic asta…

Ati putea sari in capul meu, dar eu nu sunt decat introvertita. Atat. Si nu aveti nimic de-a face cu mine. Adica nu stiti prin ce trec eu. Nu ca ma trezesc eu acum ca vai, cate probleme am…Pur si simplu sunt un pic deprimata. Si poate ca as avea motive, poate nu. Nu conteaza asta. Problema e ca sunt deprimata si vreau sa fac ceva ca sa imi treaca. Vreau sa ma bucur. Si sper sa se intample cat mai curand. Si vreau sa nu-mi mai pese de orice.

Daca stau mai bine sa ma gandesc, de ce sa fiu suparata? Adica asta nu e nimic. Tocmai pentru ca ESTE toamna, ar trebui sa ma bucur. Si sper s-o fac.